Pfff

Am ajuns la stadiul acesta nu? Stadiul in care nu sunt ascultat de nimeni!? Ce s-a intamplat? Pritenii mei se supara pe mine din motive stupide.....Am ajuns la stadiul acela..la care m-a intreb care este scopul meu in viata...desi il stiu prea bine din moment ce l-am acceptat atunci cand mi-a fost prezentat....Cand nu imi pasa de nimeni si nimic toata lumea vroia sa se aproprie de mine....Pe vremea cand nu simteam nimic...cand nu aveam sentimente.....Si acum....si acum ce s-a intamplat? Am inceput sa ma deschid sa imi pese si sa imi pretuiesc prietenii, familia etc. si toata lumea ma respinge...Nu pot sa inteleg....dar cert este ca pot redeveni tipul arogant si nepasator...Pot redeveni tipul care credea ca scopul lui este mai presus de orice....Si totusi...nu stiu daca vreau...Am trei optiuni in viata....Prima este aceea de a transfera cunostiintele mele altor oameni in domeniul unde am atins nivelul cel mai sus cu putinta....Evident nu o sa fac asta....A doua este acela de a-mi atinge scopul si de a avea glorie si putere, dar nefiind niciodata fericit si indepartandu-ma de toti prietenii ....A treia este sa redevin eu cel de mult uitat fara influenta lui Iyzel...(putine persoane stiu...dar ma multumesc cu atat) si sa fiu cu adevarat fericit.....Am incercat toate cele trei variante....Din pacate incep sa ajung la concluzia ca cea mai buna solutie este a doua....Din cate se pare ori m-am indepartat eu de ei ori ei s-au indepartat de mine....Nu pot sa mai inteleg ce si cum....Nu pot sa inteleg ce o sa fac mai departe, dar poate ca...poate ca o sa stiu la momentul potrivit atunci cand nimic nu mai conteaza si totusi cand totul conteaza...Si poate ca o sa mor si nu o sa raman in istorie....desi nu stiu cum alti oameni isi pot imagina asa ceva....Sa mori degeaba....sa nu te aminteasca niemeni in 100-200 de ani...Pare...fara rost....Pare ca ai trait pentru nimic....doar sa scapi planeta de niste resurse....Dar totusi chiar daca...chiar daca nu voi mai fii la fel....sa stiti ca...o sa mai existe totusi acel eu....Si acum...acum am inteles...am inteles ce trebuie eu sa fac....Asta mi-au aratat-o atat Eddy cat si Fane....Nu imi vine sa cred...dar Fane a avut intotdeauna dreptate...pare ciudat cum un om poate avea de fiecare data sa aiba dreptate....inuman dar....Multumesc Eddy...Dar cel mai mult multumesc Fane...mi-ai aratat ca nu sunt ceea ce sunt degeaba si ca nu ar trebui sa incerc sa fiu ceea ce nu sunt....Multumesc Fane intradevar viata mea era pierduta fara exemplul tau...