Bun am ajuns intr-o situatie destul de ciudata in care ma intreb de ce traiesc? Ce inseamna tot ce am facut pana acum...? Cu ce rost traiesc....daca nu iubesc, daca nu urasc, daca nu am sentimente? Inca imi amintesc ziua in care mi-am pierdut sentimentele si implicit cand am incetat sa mai fiu om...In definitie inca mai sunt om...dar tot ma intreb uneori de ce joc teatrul asta? De ce trebuie sa fiu asa ipocrit? Pentru ce...? Pentru cine? Pentru mine? Ma indoiesc....As vrea sa fiu un nor...Ar fii simplu...sa plutesc, sa nu gandesc.. sa nu fiu constient..pur si simplu sa exist si nimic mai mult. Ma intreb pentru ce traiesc altii....ce motiv au? La cei mai multi adulti am auzit ca traiesc sa iubesca...E adevarat ce au zis...chiar pot sa am incredere in ei ca nu mint? Daca as putea, as spune ca sunt patetici. De ce...sa iubesti...E iubirea asa importanta incat sa mori pentru acest sentiment? In opinia mea...nu. Pentru ce consider eu ca ar merita sa mor? Glorie...Pentru a ramane in istorie timp de mii de ani, de ce nu timp de zeci de mii de ani. Pentru asta sa mori. Dar aici intervine o alta intrebare importanta....E ambitia mea sa raman in istorie sau este a altcuiva....? Am avut vreodata o dorinta proprie? Sigur ca am avut insa erau nesemnificative....acele dorinte nu pot sa ma faca fericit in momentul acesta. Si in nici unul ca sa fiu sincer. Ce intrebari....de baza pe care orice om si le pune si isi raspunde la ele....numai eu nu...Presupun ca asta ma face sa ma simt gol...mizerabil..Nu stiu termenul exact pentru cum ma simt. As fii insa curios sa vad daca intr-un final o sa ajung la o concluzie...Daca o sa am un raspuns....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu